1. Să observăm apa

            1.1. Speciile de pești din apropiere

            În minutele de reculegere din apropierea apelor limpezi, poți să observi pe fundul apei străfulgerările soarelui oglindit pe linia laterală a peștilor care se hrănesc acolo. Pe suprafața apei, mai aproape sau mai departe, apar cercurile care se destramă, o urma efemeră a locului în care cel mai probabil, o insectă la suprafața apei a fost urmărită și apoi înghițită. Există și o expresie anume pentru acest comportament: peștele muscărește. Unele specii care se hrănesc pe fundul apei, cum sunt scobarul sau morunașul, primăvara în perioada premergătoare si de împerechere, își fac cunoscută prezența prin sărituri frecvente și spectaculoase la suprafața apei. Totul face parte din jocul iubirii și al gesturile de tandrețe specifice acestei perioade, dar nu este nici pe departe vorba despre muscăreală.

            Urmărind cu privirea peștele aflat la vânătoare la suprafața apei, acesta te va surprinde cu momentul și dinamica atacului care se derulează atât de rapid, că nu poate fi urmărit cu ochiul liber. Și mai mult decât atât, la un pește mare (un clean de peste un kg)  în aer, se poate auzi și un șuierat scurt  de absorbție intensă a aerului odată cu insecta înghițită.

            Dintre speciile de pești de la noi cu care m-am întâlnit în zilele frumoase de vară cu ape limpezi, camuflat în apă cu cizme șold pe râu sau din barcă  pe barajul sau lacul din apropiere sunt: cleanul (dimensiune minimă legala 25 cm), păstrăvul (dimensiune minimă legala 20 cm), lipanul (dimensiune minimă legala 25 cm), roșioara de baraj (dimensiune minimă legala 15 cm). Dar sunt și alte specii care muscăresc cum este avatul (dimensiune minimă legala 30 cm). În mod excepțional, am prins și știucă (dimensiune minimă legala 40 cm) la muscă artificială. Indiferent de specia pe care o vânezi, peștele trebuie găsit la ora și în locul în care acesta se hrănește. Apoi acesta trebuie păcălit cu o plăsmuire potrivită, vulnerabilă, apărută acolo cât mai natural, care să-i trezească instinctul de răpitor ca apoi să urmeze atacul.

            1.2. Hrănirea peștelui

            Aventura capturării reușite a peștelui cu musca artificială, presupune în primul să cunoști profund hrana și modul în care peștele se hrănește. Avem aici două posibilității pentru a cunoaște hrana peștelui: să observăm cu foarte multă atenție mediul acvatic în care pescuim, sau o metodă mai puțin fair-play și anume să cercetăm cu atenție conținutul stomacului unui pește mai mărișor.

            O modalitate acceptabilă pentru investigarea conținutului stomacului unui pește, poate fi făcută cu ajutorul unui irigator pentru copii, care umplut jumătate cu apă și apoi  introdus cu grijă în apă pe gura peștelui, se expulzează foarte puțină apă, apoi se va absorbi parte din conținutul stomacului acestuia. În figura 1 este prezentat concret un irigator (de mărime mică) la care am mărit orificiul de absorbție la 4 mm.

1.2. Investigarea conținutului stomacului peștelui, cu un irigator. Fig. 1, 2.

            Expulzarea conținutului absorbit anterior, alături într-un pahar de culoare alba, va releva preferințele de hrănire ale peștelui, un exemplu este prezentat in figura 2. Se constată o mare diversitate de insecte înghițite de păstrăv la mijlocul amiezii, într-o zi caldă, iar pe fundul paharului de plastic, se vede și un viermișor translucid. Muștele noastre vor trebui să aibă dimensiuni și caracteristici asemănătoare cu cele ale acestor insecte înghițite.

            Mediul acvatic poate fi inspectat cu ajutorul unei plase pentru prins fluturi pe care o plimbam de la suprafață până pe fundul apei. Întoarcerea pietrelor de pe fundul apei va releva o faună bogată. Oricum hrănirea peștelui este condiționată de disponibilitatea hranei în apă. O muscă.......(Continuarea o veți putea citi în carte....)