4. Noduri

            4.1. Noduri esențiale

            Am să pun accentul în acest capitol, asupra elementelor de noutate pe care le-am descoperit de-a lungul anilor, însă o să prezint si exemple din nodurile clasice, esențiale, astfel ca pe baza acestei documentații, un pescar începător să poată asambla o undiță funcțională.

            Am extras aici tipurile de noduri uzuale pe care le utilizez în practica pescuitului cu musca artificială. Acestea pot fi clasificate în următoarele categorii:

            - Nod pentru legarea unei bucle la capătul șnurului de pescuit;

            - Nod pentru legarea firului conic (liderului) la bucla șnurului de pescuit;

            - Nod pentru legarea unei bucle la capătul firului, unde voi prezenta nodul Non Slip Mono Loop și nodurile Perfection Loop sau Perfection Loop BVL, pentru legarea cârligului muștei la înaintaș;

            - Interconectarea a două bucle;

            - Nod pentru legarea unui fir la o buclă sau legarea înaintașului la un cârlig cu ochet,

            unde voi prezenta nodul Clinch si Improuved Clinch;

            - Nod pentru legarea a două fire, cum este înaintașul cu liderul. Aici voi prezenta nodul pe care l-am creat și l-am denumit nodul Link BVL;

            - Nod pentru legarea unui fir la un cârlig fără ochet, unde am să prezint nodul Easy Snell Knot.

            Pentru a pune în evidență performanța unui nod, o să detaliez câteva aspecte tehnice. Principala caracteristică a unui nod, o constituie capacitatea de transfer a forței dintr-o parte (intrare în nod) spre cealaltă parte a nodului (ieșire din nod). Raportul dintre forța de rupere la ieșire față de forța de rupere la intrarea în nod, este subunitar sau cel mult 1 și îl putem denumi coeficient de transfer al nodului. Valoarea coeficientului este statistică, respectiv trebuie apreciată după legarea și efectuarea unui număr mare de teste. Coeficientul de transfer statistic variază după părerea mea, între 0.4 și 1. Pentru un nod legat corect și având un cu coeficient de transfer 1, la tragerea de capete, firul nu se rupe de la nod ci undeva aleator pe fir. Pentru un nod având un coeficient de transfer 0.4, la tragerea de capete, firul se rupe totdeauna de la nod,  iar aceasta situație este extrem de ineficientă pentru că se poate transmite printr-un nod cu un coeficient de transfer 0.9, aceeași forță de tragere, dar cu fire mult mai subțiri. Mai trebuie subliniat aici și caracterul statistic al acestor măsurători, pentru că același nod făcut pe aceleași fire poate fi legat și prost. Prin urmare pentru a avea certitudinea ca nodul este bun, acesta trebuie verificat printr-o tragere fermă cu forța apropiată de forța maximă admisibilă.

            Unele noduri cum este nodul făcut la cârlig, este de dorit să aibă un coeficient statistic de transfer subunitar (0.9), pentru ca în caz de agățare pe fundul apei, ruperea înaintașului trebuie să se facă de la tija cârligului. În lumea reală în care te scufunzi ca pescar, contează foarte mult și ușurința de a lega nodul sau chiar consumul de fir pentru legarea lui atunci când legi o muscă la înaintaș.  La final mai adaug faptul că nodurile făcute cu fire, este bine (dar nu este obligatoriu) să fie umezite (cu salivă..) înainte de strângerea finală.

            4.2. Nod pentru legarea unei bucle la capătul șnurului de pescuit la musca artificială

            Legătura care trebuie realizată între șnurul de pescuit (linie) și firul conic transparent (lider), este probabil cel mai pretențios nod al undiței și necesită o abordare foarte îngrijită. Problema derivă din faptul că între cele două capete care trebuie conectate, există diferențe importante ca  tip de material, grosime și flexibilitate, iar problema va apare la trecerea nodului prin inelul din vârful undiței atunci când în cârlig avem un pește mare sau când lansăm și această legătură trebuie să alunece prin inelele undiței. Există mai multe soluții în literatura de specialitate și internet, însă am să prezint o soluție pe care am perfecționat-o și care are la bază utilizarea unei bucle pe șnurul de pescuit. Schematic soluția propusă este prezentată în figura 1. Bucla permite reconectarea șnurului la un nou fir conic, fără a afecta lungimea șnurului, iar aplicarea unui tub termocontractabil transparent, va asigura protecția prinderii buclei realizată cu ață subțire de legat muște. Tubul termocontractibil are la rândul lui o grosime a peretelui, care trebuie compensată progresiv prin realizarea unei zone de trecere din fir textil, spre suprafața șnurului de pescuit (adaptorul din figura 1 de mai jos). Ața de legat muște, este prezentată în capitolul materiale. De mulți ani utilizez șnur plutitor de tipul DT cu ambele capete conice, prin urmare am să realizez bucla la ambele capete ale unui șnur nou. (Continuarea o veți putea citi în carte....)